Andrei si matusa

EU ŞI ANDREI

Lesibotic

Ştiţi cum arată Lesibotic?Are intr-adevăr un botic lucios ,alungit şi fin.Ochii iscoditori şi inteligenţi îţi atrag atenţia  de la început. Te cercetează cu ei de parcă ar vrea să ştie totul despre tine.Când ajung acasă, după un timp, sare să ma imbrăţişeze şi nu se lasă până nu-i răspund cu aceeaşi dragoste.E nemaipomenită, aleargă în jurul meu să mă miroasă ca să se asigure că totul este în ordine.
Stăpânul ei, Andrei,un băieţel blonduţ, cu ochi albaşti ,sclipitori,o dădăceşte ca să fie cuminte.Îi mângâie blana mătăsoasă ,face un semn şi totul e în regulă.Lesibotic se linişteşte ,sfârşeşte prin a se aşeza pe lemnele din curte, de unde te urmăreşte cu atenţie.

Andrei împreună cu tata au pregătit totul , s-au hotărât să meargă in pădure după ciuperci.A plouat mult ,a fost şi puţin soare , aşă că  in pădurile ce străjuiesc satul nu se poate să nu fi răsărit ciupercile după ploaie.Ştie că mie îmi plac mult ciupercile şi vrea să-mi facă o plăcere pentru care va primi în schimb multe lucruri pe care ştiu că şi le doreşte de ceva timp.Pleacă.Lesibotic îi urmăreşte de la distanţă şi pe el şi pe tatăl lui Andrei.De când tatăl e bolnav,Andrei îl însoteşte aproape peste tot deşi are numai zece ani.De parcă ar vrea să-l ferească de tot ce este rău,culmea,el un simplu băieţel îşi asumă de multe ori o răspundere mai mare decât el.
Am uitat să vă spun că tatăl lui Andrei are o boală cumplită,ştiţi voi care,nu-mi vine să-i rostesc numele ,aşa cum nici băiatul  nu poate să o facă.De doi ani a fost operat la Bucureşti şi de atunci Andrei nu s-a dezlipit de el.Când vine de la şcoală şi intră în casă primele lui cuvinte sunt:
-Ce faci,Petric?(pe tatăl lui îl cheama Petre) .Când îl aude inima tatălui tresare de bucurie şi toată durerea dispare ca prin farmec.Seara, înainte de a se culca,Andrei nu uită să-i facă un masaj lui Petric în zona unde operaţia şi radioterapia au lăsat urme adânci.Nu-l lasă singur nici noaptea ,doarme cu el deşi are toate condiţiile să doarmă în altă cameră,singur.Vrea să fie cu el tot timpul ca să se asigure că e bine.Abia când nu mai poate de oboseala şi căldura din casă îl toropeşte,adoarme şi el.
 -Lesibotic e după noi ca de obicei,îl anuntă Andrei pe tata
-Lasă-l sa vină,nu ştii că nu poate sta acasă când noi plecăm,răspunde tatăl.Întotdeauna ne-a fost de folos cu ceva,completeaza el.

seamăna cu LESIBOTIC,o căţeluşă tare înteligentă

Pătrund în pădure şi de sub frunzele umede ca semn al ploii care abia a stat,apare din când în când câte un căpşor rotund şi lucios.Petric cunoaşte foarte bine ciupercile comestibile ,le-a învăţat încă din copilărie căci îi plăcea să colinde pădurile şi dealurile.Întotdeauna s-a simţit liber  aici deşi a trăit mulţi ani şi la oraş.S-a întors în sat după revoluţie când părinţii ,bolnavi şi bătrâni l-au chemat.Andrei s-a născut când locuiau deja în sat.Tatăl îl iubea cu o dragoste specială, mai ales că a venit pe lume după zece ani de la naşterea Anielei.Îl invăta fotbal,îl ducea peste tot cu el,încât copilul prinsese şi el mare dragoste de tot ceea ce-l înconjura.Iubea mult animalele,le ingrijea,iubea pădurea dar şi grădina cu pomi din faţă casei.Tatăl ştia că şi-a implinit menirea, avea în Andrei un împătimit al locurilor pe care le stăpâneşte.
 Cu gândul la atâtea lucruri pe care ar vrea să le facă,Petric nu observă....marginea râpei şi păşeşte încrezător înainte.Se rostogoleşte spre fundul prăpastiei cu repeziciune fără a mai avea măcar timp să strige.


Andrei mă aşteaptă!

Din februarie am început să lucrez la şcoala unde învaţă Andrei.Luni,după-masă când ajung acasă,la casa noastră părintească,unde acum locuieşte fratele meu cu familia lui,Lesibotic mă întâmpină cu lătrături vesele şi cu salturi,gata-gata să mă dea jos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu